Într-o zi de septembrie îmi intră în cabinet pentru consultație un domn de 52 ani, împreună cu soția să. Rezervat și îngrijorat se așează pe scaun cu soția alături și îmi spun că au ajuns la mine pentru că am fost recomandat de alţi pacienţi din oraşul transilvănean în care locuiesc şi pe care i-am tratat cu succes. Mă uit intrigat la ei şi aştept cu interes derularea istoricului suferinţei pacientului.
Pacientul îmi povesteşte că de aproximativ 5 ani suferă de RCUH şi a făcut mai multe colonoscopii care să-i documenteze boala şi extinderea ei la nivelul colonului. Întregul colon este afectat, fapt consemnat la ultima colonoscopie completă făcută în 2019. Biopsiile colonice repetate certifică şi ele că este vorba de RCUH. De-al lungul celor 5 ani de suferinţă intestinală, nu există vreo dovadă de remisiune a bolii inflamatorii intestinale, doar cel mult o îmbunătăţire a sindromului diareic pentru perioade scurte de timp. În urmă cu o lună a fost, în oraşul de reşedinţă, la o consultaţie de gastroenterologie în spitalul local unde este dispensarizat şi a primit un tratament cu Prednison 40mg/zi şi Salofalk 3g/zi pe care l-a urmat pentru 3 săptămâni. Pacientul este cunoscut cu diabet zaharat tip 2 de câţiva ani, iar tratamentul cortizonic i-a dereglat controlul valorilor glicemiei. Pacientul prezintă 10-12 scaune apoase cu prezenţa de sânge proaspăt la cel puţin jumătate dintre ele, discomfort abdominal şi stare generală uşor alterată. Mă uit în fişele de analize de laborator pe care le-a adus cu el şi constat o valoare de calpotectină și proteina C reactivă (CRP) mult crescute.
Evaluez rapid situaţia în timp ce vorbesc cu pacientul despre rutina lui alimentară şi îi propun să renunţăm la tratamentul cu cortizon pe cale generală (Prednison), datorită lipsei de răspuns la tratament, dar şi multitudinii de efecte secundare, mai ales în context de diabet zaharat. Îi propun să păstrăm cortizonul sub forma unei spume rectale care să îi amelioreze tenesmele (incapacitatea rectului de a acumula mai multe materii fecale datorită inflamaţiei şi necesitatea defecaţiilor foarte dese) şi a salofalk-ului care acţionează ca şi un anti-inflamator şi cicatrizant pentru mucoasa colonică. Era evident că aveam nevoie de o nouă strategie pentru a putea spera la o evoluţie favorabilă. În ultimii 3 ani am tratat mai mulţi pacienţi cu RCUH cu o strategie bazată pe refacerea şi recondiţionarea florei intestinale cu ajutorul unui probiotic eficace, Megasporebiotic. A funcţionat spectaculos. Am ajuns astfel la concluzia că doar medicaţia anti-inflamatoare la nivelul mucoasei colonului nu este eficace în lipsa unor schimbări importante la nivelul florei bacteriene a colonului. Combinaţia dintre Megasporebiotic şi Megamucosa (concentrat de imunglobulină şi aminoacizi) s-a dovedit la fel de eficientă în reducerea inflamaţiei colonice, stresului oxidativ şi refacerea integrităţii barierei intestinale la fel ca şi cortizonul (metilprednisolon), într-un studiu pe care l-am publicat zilele trecute în prestigioasa revistă Nutrients, într-un număr special dedicat “Managementului nutriţional din bolile inflamatorii intestinale”.
Pacientul nostru revine după o lună de tratament respectând în proporţie de 90% indicaţiile noastre de tratament şi regimul alimentar special dedicat pacienţilor cu boala inflamatorie intestinală în puseu acut, elaborat de colega mea nutriționist-dietetician Noemi Sofronie. Evoluţia a fost, într-adevăr impresionantă, scaunele s-au redus la maxim 4/zi fără prezenţa de sânge în scaun, discomfortul abdominal a dispărut, starea generală bună, iar analizele de la laborator s-au redus seminficativ, CRP fiind în limite normal după doar 1 lună de tratament.
Pacientul nostru pleacă acasă foarte încrezător în reuşita tratamentului şi se întoarce fix după încă o lună. La ultima consultaţie are doar 2 scaune/zi, formate şi fără elemente patologice, fără discomfort abdominal şi stare generală foarte bună. Markerul inflamției colonice, calprotectina, a ajuns să fie în limite normale.
Vă întrebaţi, cu siguranţă, ce mai rămâne de făcut în cazul acestui pacient. Recomandările au fost să păstreze aceeași schemă de tratament cu Salofalk 3g/zi, Megasporebiotic şi Megamucosa şi să renunţe la Budenofalk spray rectal. L-am rugat să revină peste încă o lună pentru o evaluare endoscopică. După remisiunea (vindecarea) clinică, ne aşteptăm la o vindecare endoscopică şi histologică. Dacă şi aceste deziderate sunt atinse, şansele de recidivă ale bolii sunt sub 5% pe an, menţinerea vindecării devenind noul obiectiv. Vom păstra administrarea de Megasporebiotic pentru următorii 3-4 ani, pentru a menţine o microbiota intestinala robustă, diversă cu efect anti-inflamator asupra mucoasei colonice.
Mai multe detalii despre acest studiu puteți citi în acest link.