Bine ati venit pe site-ul nostru!

Program : Luni-Vineri - 09:00-17:00
  Telefon : 0264-575371 0745-636160

All Posts in Category: Domeniul medical

Efectele medicamentelor asupra sistemului digestiv

Multe dintre medicamentele administrate per os pot afecta sistemul digestiv. Aceste medicamente includ medicamentele prescrise (cele recomandate de medic si eliberate de farmacist) si medicamente non prescrise sau preparatelele over the counter (OTC). La sfarsitul acestui articol sunt descrise cateva medicamente prescrise si non prescrise, medicamente care sunt considerate ca pot afecta sistemul digestiv.
Desi aceste medicamente in mod normal sunt sigure si eficiente, efectele secundare pot apare in unele cazuri. OTC atunci cand sunt administrate respectandu-se prospectul nu determina efecte secundare severe. Este important sa se citeasca prospectul pentru a cunoaste componentele medicamentului, efectele secundare, atentionarile si cand se impune consultarea unui medic.
Intotdeauna este necesara consultarea unui medic inainte de a folosi un medicament si atunci cand se doreste adaugarea unui alt medicament la cele pe care le luati deja. Spuneti medicului despre toate celelalte medicamente (prescrise sau OTC) pe care le luati. Anumite medicamente luate impreuna pot interactiona si determina efecte secundare. In plus, spuneti medicului despre orice alergie sau sensibilitate la alimente sau medicamente si despre orice boala pe care o aveti cum este diabetul, boala renala sau hepatica.
Asigurati-va ca ati inteles toate instructiunile, incluzand doza si modul de administrare, posibilele interactiuni cu alimentele, alcoolul si alte medicamente, efectele secundare si atentionarile. Daca sunteti un adult in varsta cititi cu atentie toate instructiunile si intrebati medicul despre medicament. Datorita varstei mai inaintate, puteti fi mai sensibil la interactiunele medicamentose care determina efecte secundare.
Persoanele cu intoleranta alimentara, cum este intoleranta la gluten trebuie sa fie sigure ca medicamentele pe care le iau nu contin fibre sau aditivi cu gluten.
Consultati medicul daca aveti orice intrebare sau indoiala in legatura cu medicametele pe care le luati. Urmati indicatiile medicului cu atentie, si anuntati imediat aparitia oricarui simptom neobisnuit sau semn de alarma descris mai jos.

Esofagul

Iritarea-Unele persoane prezinta dificultati in inghitirea medicamentelor sub forma de tablete sau capsule. Tabletele sau capsulele ramase in esofag pot elibera substante chimice care irita mucoasa esofagului. Iritarea poate cauza ulceratii, sangerari, perforatie (un orificiu sau o ruptura) si stricturi (ingustari) ale esofagului. Riscul de leziune esofagiana indusa de medicamente creste la persoanele cu boli care implica esofagul, cum sunt stricturile, sclerodermia (boala cu componenta autoimuna), achalazia (activitate musculara neregulata a esofagului, care impiedica trecerea alimentelor) si accidentul vascular cerebral.
Unele medicamente pot determina ulcere atunci cand raman blocate in esofag. Aceste medicamente includ aspirina, cateva antibiotice cum este tetraciclina, quinidina, clorura de potasiu, vitamina C si fierul.
Semne de alarma:

  • Durerea la inghitirea alimentelor sau lichidelor.
  • Senzatia ca tableta sau capsula ,,se lipeste’’ in gat. Durerere surda in piept sau umar dupa administrarea de medicamente.

Precautii:

  • Inghitirea tabletelor sau capsulelor pe care le luati in pozitie verticala sau ridicata.
  • Inainte de a lua tableta sau capsula, luati cateva inghitituri de lichid pentru a lubrifia gatul, apoi inghititi tableta sau capsula cu cel putin un pahar de lichid.
  • Nu va intindeti imediat dupa ce luati medicamentele pentru a fi siguri ca pastilele au trecut prin esofag in stomac.
  • Spuneti medicului daca inghitirea dureroasa continua sau daca pastila continua sa ramana in gat.

Refluxul gastric – Muschiul sfincterului esofagian inferior (LES) este localizat intre esofag si stomac. Muschiul permite trecerea alimentelor din esofag in stomac dupa inghitire. Anumite medicamente interfera cu functia sfincterului, crescand probabilitatea relaxarii sfincterului sau refluarea continutului foarte acid al stomacului in esofag.
Medicamentele care pot determina reflux esofagian sunt nitratii, teofilina, blocantii de calciu, anticolinergicele si anticonceptionalele.
Semne de alarma:

  • Arsura retrosternala sau indigestie.
  • Senzatia ca alimentele se intorc in gat.

Precautii:

  • Evitarea alimentelor si lichidelor care pot inrautatii refluxul, incluzand cafeaua, alcoolul, ciocolata si alimentele prajite sau grase.
  • Reducerea sau, preferabil, intreruperea fumatului.
  • Evitarea pozitiei culcate imediat dupa masa.

Stomacul

Iritarea- Una dintre cele mai frecvente leziuni medicamentos-induse este iritarea mucoasei gastrice cauzata de medicamentele antiinflamatoare nonsteroidiene (NSAIDs).
NSAIDs poate irita stomacul prin scaderea capacitatii de aparare a mucoasei fata de acidul produs in stomac. Uneori aceasta iritare poate duce la inflamatia mucoasei gastrice (gastrita), ulcere, sangerari sau perforatii ale mucoasei. In plus, trebuie sa stiti ca puteti avea iritatie gastrica fara sa prezentati nici un simptom.
Persoanele in varsta sunt in special mai expuse riscului de iritatie datorata medicamentelor AINS din cauza faptului ca aceste persoane consuma mai frecvent medicamente antialgice pentru artrita si alte boli cronice. De asemenea la risc sunt persoanele cu antecedente de ulcer peptic sau gastrita. Aceste persoane trebuie sa informeze medicul in ceea ce priveste bolile de care se stiu suferinzi si tratamentele pe care le urmeaza. Pot fi necesare medicamente speciale pentru protectia mucoasei gastrice.
Semne de alarma:

  • Crampe severe sau durere gastrica, arsuri in stomac sau spate
  • Scaun negru sau cu sange.
  • Hematemeza (exteriorizarea hemoragiei de la nivelul stomacului in cavitatea bucala)
  • Arsura retrosternala severa sau indigestie.
  • Diaree.

Precautii:

  • Folosirea de medicamente protectoare gastrice, care pot reduce iritarea stomacului.
  • Evitarea bauturilor alcoolice in perioada in care luati medicamente.
  • Luati medicamentele cu un pahar plin de apa sau lapte sau cu alimente, care pot reduce iritarea stomacului.

Intarzierea evacuarii gastrice– Unele medicamente au ca efect la nivelul stomacului intarzierea evacuarii, astfel incat continutul gastric este eliminat din stomac mai incet decat normal.
Medicamentele care determina aceasta incetinire sunt anticolinergicele si medicamente folosite in tratamentul bolii Parkinson si depresiei.
Semne de alarma:

  • Greata.
  • Balonarea.
  • Senzatia de plenitudine.
  • Vomarea unor alimente consumate cu cateva ore inainte.
  • Durere in abdomenul mijlociu.
  • Arsura retrosternala sau indigestie.
  • Senzatia ca alimentele se intorc inapoi in gat.

Precautii:

  • Mese mici si dese
  • Evitareaa pozitiei culcat aproximativ 30 minute dupa masa.
  • Anuntati medicul daca simptomele persista. Medicul poate schimba doza medicamentelor pe care le luati sau sa recomande alte medicamente.

Intestinul

Constipatia– Constipatia poate fi determinata de o serie de medicamente. Aceste medicamente afecteaza activitatea nervilor si muschilor intestinului gros (colon), ceea ce determina trecerea incetinita si dificila a materiilor fecale. Medicamentele pot de asemenea absorbii lichidul intestinal ceea ce duce la intarirea materiilor fecale.
Medicamentele care determina constipatie sunt: antihipertensivele, anticolinergicele, colestiramina, fierul si antiacidele care contin aluminiu.
Semne de alarma:

  • Constipatia sau prezenta unui scaun de consistenta crescuta

Precautii:

  • Consumarea multor lichide.
  • O dieta echilibrata care include cereale integrale, fructe si legume.
  • Ecercitiu fizic regulat.
  • Folosirea de laxative numai la indicatia medicului.

Diareea-Diareea este un efect secundar comun multor medicamente. Diareea este adesea cauzata de antibiotice, care afecteaza bacteriile care exista in mod obisnuit in intestin. Modificarile antibiotic induse ale florei bacteriene intestinale permit dezvolatarea altor bacterii, Clostridium difficile (C. difficile), care este cauza multor diarei antibiotic induse severe.
Prezenta C. Difficile poate determina colita, o inflamare a intestinului in care intestinul prezinta la nivelul mucoasi inflamatie si sangerare

Mai Mult

Colita Ulcerativa

Colita ulcerativa este o boala care determina inflamatie si sangerare, numite ulcere, localizate la suprafata mucoasei intestinului gros. Inflamatia in mod obisnuit apare la nivelul rectului si portiunii inferioare a colonului, dar poate afecta colonul in intregine. Colita ulcerativa afecteaza intestinul subtire doar in cazuri rare, exceptand portiunea inferioara, numita ileon. Colita ulcerativa poate fi numita, de asemenea, colita, ileita sau proctita.
Inflamatia determina accelerarea tranzitului intestinal, cauzand diaree. Ulcerele se formeaza in zonele in care inflamatia a distrus celulele mucoasei intestinale; ulcerele sangereaza si produc puroi si mucus.
Colita ulcerativa este o boala inflamatorie intestinala (IBD), nume generic pentru bolile care produc inflamatie la nivelul intestinului. Colita ulcerativa poate fi diagnosticata greu pentru ca simptomele sunt similare cu alte boli intestinale cum este sindromul de intestin iritabil si alt tip de IBD numita boala Crohn. Boala Crohn difera de colita ulcerativa pentru ca determina inflamatie in profunzimea peretelui intestinal. Boala Crohn in mod obisnuit afecteaza intestinul subtire, dar poate afecta si caviatea bucala, esofagul , stomacul, duodenul, colonul, apendicele si anusul.
Colita ulcerativa apare cel mai frecvent la persoane cu varsata cuprinsa intre 15 si 40 ani, desi copiii si varstnicii pot uneori dezvolta boala. Colita ulcerativa afecteaza barbatii si femeile in mod egal si pare sa aiba o incidenta mai crescuta in unele familii.

Care sunt cauzele colitei ulcerative?

Exista o multititudine de teorii referitoare la cauzele colitei ulcerative, dar nici una nu a fost confirmata. Cea mai acceptata este teoria care sustine ca exista o reactie a sistemului imun declansata de prezenta unui virus sau bacterie determinand o reactie inflamatorie anormala la nivelul peretelui intestinal.
Persoanele cu colita ulcerativa prezinta anomalii ale sistemuli imun, dar nu se stie daca aceste anomalii sunt cauza sau rezultatul bolii. Colita ulcerativa nu este determinata de stres emotional sau sensibilitate la anumite alimente sau produsi alimentari, dar acesti factori pot accentua simptomele in cazul unor pacienti.

Care sunt simptomele colitei ulcerative?

Cele mai frecvente simptome ale colitei ulcerative sunt durerea abdominala si diareea sangvinolenta. Pacientii de asemenea pot prezenta:

  • Fatigabilitate
  • Scadere in greutate
  • Inapetenta
  • Sangerare rectala
  • Deshidratare.

Aproximativ jumatate dintre pacienti prezinta simptome de intensitate medie. Altii prezinta frecvent febra, diaree sangvinolenta, greata si crampe abdominale severe. Colita ulcerativa poate de asemenea determina probleme cum ar fi artrita, inflamatii ale ochilor, boli hepatice (steatoza hepatica, hepatita, ciroza si colangita sclerozanta primara), osteoporoza, rash cutanat, anemie si litiaza renala. Nu se cunoaste cauza afectarii altor organe. Cercetatorii considera ca aceste complicatii pot apare atunci cand sistemul imun accentueaza inflamatia in alte parti ale organismului. Aceste probleme sunt frecvent mai putin grave si dispar atunci cand colita ulcerativa este tratata.

Cum este diagnosticata colita ulcerativa?

Un examen fizic amanuntit si o serie de teste sunt necesare pentru a diagnostica colita ulcerativa.
Testele de sange pot fi facute pentru a verifica daca exista anemie, care poate indica sangerare la nivelul colonului sau rectului. Testele de sange pot releva de asemenea o crestere a leucocitelor, care este un indiciu al inflamatiei undeva in organism. Prin analiza unei mostre de scaun, medicul poate preciza daca exista sangerare sau inflamatie la nivelul colonului sau rectului.
Medicul poate efectua o colonoscopie. Pentru aceasta examinare, medicul introduce un endoscop- un tub lung, flexibil, luminat conectat la un computer si un monitor TV- in anus pentru a examina interiorul colonului si rectului. Medicul poate astfel sa depisteze orice inflamatie, sangerare sau ulcere ale peretelui colonului. In timpul examinarii, medicul poate face o biopsie, care implica prelevarea unei mostre de tesut din mucoasa colonului pentru a fi examinata la microscop. Poate fi necesara o examinare radiologica cu bariu a colonului. Acesta examinare consta in umplerea colonului cu bariu, o solutie alba (asemanatoare cu apa de var), dupa ce in prealabil pacientul a fost pregatit (clisma) Bariul apare alb prin examinare radiologica, permitand medicului o examinare clara a colonului, pentru vizualizarea ulcerelor sau a altor anormalitati care pot exista acolo.

Care este tratamentul colitei ulcerative?

Tratamentul colitei ulcerative depinde de gravitatea bolii. Majoritatea pacientilor necesita tratament medicamentos. In cazurile severe, poate fi necesara interventia chirurgicala pentru indepartarea portiunii de colon afectate. Chirurgia este singurul tratament curativ in cazul colitei ulcerative.
Unii pacienti ale caror simptome sunt accentuate de anumite alimente isi pot controla simptomele prin evitarea acestor alimente, cum sunt alimentele foarte condimentate sau zaharul din lapte (lactoza). Colita ulcerativa se manifesta diferit in cazul fiecarei persoane, astfel ca tratamentul este individualizat. Suportul emotional si psihologic sunt importante.
Unele persoane prezinta remisiuni ale bolii- perioade in care simptomele dispar- pentru luni sau chiar ani. Oricum, in cazul majoritatii pacientilor simptomele reapar. Aceasta evolutie ciclica a bolii nu permite o evaluare obiectiva a eficientei tratamentului. Unele persoane cu colita ulcerativa pot necesita ingrijire medicala pentru anumite perioade, care consta din vizite medicale regulate pentru monitorizarea bolii

Terapia medicamentoasa

Cei mai multi pacienti cu afectare usoara sau moderata sunt initial tratati cu agenti 5-ASA, o combinatie de sulfonamide, sulfapiridine si salicilati care ajuta la controlul inflamatiei. Sulfasalazina este cel mai frecvent folosita. Sulfasalazina poate fi folosita atat cat este necesar si poate fi asociata cu alte medicamente. Pacientii care nu raspund bine la sulfasalazina pot sa nu raspunda la nici unul dintre agentii 5-ASA. Efectele adverse posibile ale medicamentelor 5-ASA sunt greata, voma, arsura retrosternala, diareea si cefaleea.
Pacientii cu boala severa si care nu raspund la mesalamina pot sa fie tratati cu corticosteroizi. Prednisonul si hidrocortizonul sunt doua medicamente corticosteroide folosite pentru reducerea inflamatiei. Ele pot fi administrate oral, intravenos, prin clisma sau ca si supozitoare, in functie de localizarea inflamatiei. Corticosteroizii pot determina reactii adverse cum sunt cresterea in greutate, acnee, accentuarea pilozitatii faciale, hipertensiune, irascibilitate si cresterea riscului de infectie, astfel ca administrarea acestor medicamente trebuie facuta cu atentie.
Alte medicamente pot fi utilizate pentru relaxarea pacientului sau pentru diminuarea durerii, diareei sau infectiei.
Ocazional, simptomele sunt suficient de severe pentru ca pacientul sa necesite spitalizare. De exemplu, o persoane poate prezenta diaree sau sangerare severa care poate determina deshidratare. In aceste cazuri medicul trebuie sa intervina pentru a restabili echilibrul hidroelectrolitic stopand cauzele care au determinat dezechilibrul (diareea si sangerarea) si prin administrarea de lichide si saruri minerale. Pacientul poate necesita o dieta speciala, alimentatie parenterala, medicamente sau uneori interventie chirurgicala.

Tratamentul chirurgical

Aproximativ 25% pana la 40% dintre pacientii cu colita ulcerativa necesita indepartarea colonului datorita sangerarilor masive, bolii severe, perforatiei de colon sau riscului de cancer. Uneori medicul recomanda indepartarea colonului daca tratamentul medicamentos esueaza sau daca efectele secundare ale corticosteroizilor sau altor medicamente pun in pericol sanatatea pacientului. In acest sens sunt recomandate unele din urmatoarele operatii. Cea mai comuna interventie chirurgicala este proctocolectomia cu ileostoma, care se realizeaza in doua etape. In proctocolectomie, chirurgul indeparteaza colonul si rectul. In ileostoma, chirurgul creaza un mic orificiu in abdomen, numit stoma, si apoi ataseaza capatul intestinului subtire, numit ileum, la nivelul stomei. Acest tip de ileostoma poarta numele de ileostoma Brooke. Continutul intestinal trece prin intestinul subtire si este eliminat din organism prin stomac.
Localizata de obicei in partea dreapta inferioara a abdomenului. O punga este asezata peste acest orificiu, punga in care se vor colecta materiile fecale si care va fi golita de catre pacient la nevoie.
O alternativa a ileostomei Brooke este ileostoma continent. In acest tip de operatie, chirurgul foloseste ileumul pentru a crea o punga in interiorul abdomenului inferior. Materiile fecale se acumuleaza in aceasta punga iar pacientul dreneaza punga prin folosirea unui tub. Pacientul este obligat sa poarte o punga exterioara numai in primele cateva luni dupa operatie. Posibilele complicatii ale acestui tip de interventie chirurgicala sunt proasta functionare necesitand reparare chirurgicala si inflamatia pungii (), complicatie care necesita tratament antibiotic.
O anastomoza ileoanala, permite pacientului sa aiba o motilitate intestinala normala prin pastrarea rectului?Aceasta procedura incepe sa devina cea mai folosita in tratamentul colitei ulcerative. In acesta operatie, chirurgul indeparteaza portiunea de colon afectata. Apoi chirurgul ataseaza ileumul de interiorul rectului si anusului, creand o punga. Materiile fecale sunt stocate in punga si si apoi eliminate prin anus in mod fiziologic. Miscarile intestinale pot fi mai frecvente deteminand si un scaun mai putin consistent decat in mod normal. Pouchitis este o posibila complicatie a cestui tip de procedura.
Nu orice tip de operatie se potriveste oricarei persoane. Tipul de operatie este ales in functie de severitatea bolii si de necesitatile pacientului, perspectivele si modul de viata. Pacientii care sunt nevoiti sa faca o astfel de operatie trbuie informati cat mai complex prin discutii cu medicul curant, asistente care lucreaza cu pacientii care au suferit interventii chirurgicale (terapisti enterostomali), si alti pacienti cu interventii chirurgicale la nivelul colonului. Organizatiile de sprijin pentru pacient trebuie sa colaboreze cu medicul curant si personalul medical pentru a asigura pacientului un confort fizic si psihic cat mai bun .
Cei mai multi pacienti cu colita ulcerativa nu necesita niciodata interventie chirurgicala. Daca interventia chirurgicala devine vreodata necesara, oricum, unele persoane sunt multumite ca dupa interventie, colita este vindecata si pot duce o viata normala, o viata activa.

Cercetari

Cercetatorii cauta mereu noi tratamente pentru colita ulcerativa. Cateva medicamente au fost testate pentru a se vedea daca pot fi flosite in tratamentul acestei boli:

  • Budesonida. Un corticosteroid numit budesonida poate sa fie mai eficient decat prednisonul in tratamentul colitei ulcerative usoare, si prezinta ca si reactie adversa febra.
  • Cyclosporina. Cyclosporina, un medicament care determina supresia sistemului imun, poate fi o alternativa pentru pacientii care nu raspund la preparatele 5-ASA sau corticosteroizi.
  • Nicotina. In unele studii recente, simptomele sau imbunatatit in cazul pacientilor carora li s-a administrat nicotina prin plasture sau clisma. (Folosirea nicotinei ca si tratament este experimentala- nu inseamna ca pacientii ar trebui sa cumpere plasturi cu nicotina sau sa inceapa sa fumeze).
  • Heparina. Cercetatorii incearca sa determine daca heparina poate ajuta in controlul colitei prin prevenirea formarii de cheguri de sange.

Este cancerul de colon un motiv de ingrijorare?

Aproximativ 5% dintre pacientii cu colita ulcerativa dezvolta cancer de colon. Riscul de aparitie a cancerului creste cu durata si extinderea bolii. De exemplu, daca sunt afectate numai colonul inferior si rectul, riscul de aparitie a cancerului nu este mai mare decat la persoanele sanatoase. Oricum, daca colonul este afectat in intregime, riscul de aparitie a cancerului poate sa fie mai mare de 32 de ori fata de rata normala.
Uneori pot sa apara leziuni precanceroase la nivelul celulelor mucoasei colonului. Aceste modificari sunt numite ,, displazie’’. Persoanele care prezinta displazie prezinta un risc mai mare de dezvoltare a cancerului decat cele care nu au astfel de modificari. (Medicul cauta semne ale prezentei displaziei in timpul colonoscopiei si prin examinarea tesuturilor recoltate in timpul acestei proceduri). In acord cu ghidurile clinice de screening pentru cancerul de colon, persoanele cu IBD la nivelul intregului colon in ultimii 8 ani si acei care au prezentat IBD numai la nivelul colonului stang in ultimii 15 ani necesita colonoscopie in fiecare an sau la 2 ani pentru a prevenii aparitia displaziei. Screeningul nu reduce riscul de aparitie a cancerului de colon, dar poate ajuta la identificarea precoce a cancerului.

Mai Mult

Ce este DISPEPSIA?

Dispepsia – adesea numita indigestie – este o boala frecventa pe care multi dintre noi am asociat-o cu ingerarea anumitor alimente. In timp ce sindromul dispeptic este adesea cauzat de supralimenatare sau consumarea unor alimente, boala poate sa fie asociata cu probleme foarte serioase.
Dispepsia inseamna digestie dureroasa, dificila sau tulburari de digestie. Recurenta si persistenta cronica a sindromului dispeptic invalidant deregleaza viata multor americani. Persoanele care sufera de cel mai sever simptom? pot deveni incapabile sa munceasca. Vizitele medicale frecvente si procedurile diagnostice scumpe pot determina dificultati financiare. In plus, multe operatii nenecesare sunt efectuate in incercarea de a ameliora simptomele durereoase. Din pacate, in ciuda interventiilor chirurgicale, multi pacienti continua sa prezinte simptome ale dispepsiei.
Cauzele dispepsiei sunt neclare la multi dintre pacienti. Foarte frecvent dispepsia a fost considerata o tulburare psihosomatica. Oricum, in ultimul timp, medicii au incepu sa considere ca dispepsia este adesea rezultatul unei tulburari functionale fie a sistemului nervos fie a activitatii musculare a stomacului sau intestinului subtire.

Ce este dispepsia?

O persoana care sufera de dispepsie va prezenta unul din urmatoarele simptome: greata, regurgitare (intoarcerea continutului gastric in esofag sau in cavitatea bucala), voma, arsura retrosternala, senzatie de plenitudine abdominala prelungita sau balonare dupa masa, disconfort sau durere gastrica, si senzatie de satietate precoce. Adesea pacientii descriu dispepsia ca ,, senzatie de greata in stomac’’ sau ,, indigestie’’ sau, uneori, stomac nervos. Uneori o persoana va prezenta aceste simptome dupa o masa copioasa sau dupa consumarea de alimente care nu le cad bine. Uneori aceste simptome insotesc o boala cum este ulcerul peptic, litiaza veziculara sau gastrita. Alte persoane prezinta aceste simptome fara o cauza aparenta. Simptomele pot persista timp de 3-4 zile, uneori mai mult. In unele cazuri, simptomele dispeptice pot sa fie severe si continue, intrerupand activitatea zilnica si determinand absenta de la munca.

Cine prezinta dispepsie?

Desi dispepsia afecteaza barbatii si femeile de toate varstele, este mult mai frecventa la femeile cu varsta cuprinsa intre 16 si 60 ani. Femeile prezinta mai des dispepsie in timpul menstruatiei sau in timpul sarcinii. De asemenea, pacienti cu sindrom de intestin iritabil (IBS)descriu sistematic aceasta simptomatologie.

Care sunt cauzele dispepsiei?

Cauzele dispepsiei pot fi variate. Simptomele pot acompania gastrita (inflamatia stomacului), gastroenterita virala (gripa gastrica?), ulcerul gastric, litiaza veziculara, boala pancreatica si IBS. Sarcina si diabetul zaharat avansat pot de asemenea sa fie insotite de dispepsie.
Dar dispepsia poate apare si fara sa insoteasca alte boli digestive. In trecut, daca nici o boala nu era aparenta medicii aveau tendinta sa considere ca pacientii prezentau o boala psihosomatica. La ora actuala, cercetarile au arata ca stomacul si intestinul subtire sunt reglate prin ,, pacemakers’’- asemanator cu reglarea cardiaca- care coordoneaza miscarea musculara a tractului digestiv. In timpul digestiei normale, peretii musculari se contracteaza si se relaxeaza, permitand partii superioare a stomacului sa functioneze ca un rezervor iar partii inferioare sa participe la digestia alimentelor. Cand digestia este completa, stomacul se goleste in partea superioara a intestinului subtire (duoden). Miscarile fine ale stomacului si intestinului subtire sunt reglate de catre creier si o retea de nervi localizata in musculatura peretelui tractului digestiv. Coordonarea dintre aceste terminatii nervoase care secreta o serie de substante chimice (numite neurotransmitatori), hormoni si fibrele musculare ale peretelui tractului digestiv regleaza miscarea tractului digestiv si in consecinta favorizeaza digestia, absorbtia si eliminarea alimentelor consumate. Orice dereglare a functiei normale a sistemului nervos sau a activitatii musculare a tractului digestiv poate determina dispepsie.

Cum este diagnosticata dispepsia?

Daca simptomele sunt suficient de severe pentru a interfera cu activitatea zilnica este necesara consultarea unui medic. Pentru a exclude bolile gastrice, pancreatice sau veziculei biliare medicul poate efectua o serie de teste incluzand examinari ale tractului GI superior, ale veziculei biliare, radiografii, endoscopie si analize de rutina ale sangelui si urinei.
Din pacate, desi aceste teste sunt necesare pentru a exclude boli gastrointestinale grave, ele ofera putin ajutor in identificarea cauzei dispepsiei care este cauzata de o disfunctionalitate a sistemului nervos sau a activitatii musculare a tractului digestiv. Cercetarile au dezvoltat o noua procedura de monitorizare a activitatii gastrice si duodenale in acelasi fel in care EKG-ul inregistreaza activitatea electrica a inimii. De asemenea, medicii pot masura evacuarea gastrica pentru a determina daca exista vreo anomalie in aceasta faza a procesului de digestie. O astfel de tulburare este adesea gasita la pacientii cu dispepsie severa. Mai multe cercetari sunt necesare, oricum, inainte de a se gasi o procedura care sa diagnosticheze dispepsia in mod acceptabil.

Este dispepsia cauzata de stres emotional sau depresie?

Se stie ca simptome asemanatoare cu cele care apar in dispepsie pot insotii tulburarile emotionale. Oricum, stresul emotional nu este cea mai frecventa cauza si nici macar cel mai frecvent factor precipitant? Inainte de a stabilii ca si cauza a dispepsiei stresul emotional sau depresia, medicul trebuie sa sa excluda alti factori printr-o evaluare medicala atenta.

Cum sunt controlate simptomele?

Daca dispepsia este asociata cu gastrita, ulcerul peptic,litiaza veziculara sau alta tulburare organica medicul trebuie sa trateze initial boala de baza.
In cele mai multe cazuri, dispepsia care nu este asociata cu o anumita boala poate fi controlata prin dieta. Evitarea alimentelor grase sau alimente solide care contin carne adesea este de ajutor. Persoanele care prezinta intoleranta la lactoza prin eliminarea din dieta a produsele lactate pot obtine o ameliorare. Daca simptomele sunt severe, medicul poate recomanda numai consumarea de lichide sau cantitati mici de alimente usoare pana la reducerea simptomelor. Daca aceste masuri nu dau rezultate, medicul poate recomanda terapie medicala pentru controlul simptomelor persistente.

In concluzie

Dispepsia este o tulburare digestiva frecventa in populatia americana care are multe cauze. Acestea includ boli intestinale, dieta inadecvata sau tulburari ale mecanismului delicat care guverneaza activitatea musculara a stomacului si intestinului subtire.
Daca medicul a exclus anumite boli ca si cauze ale dispepsiei, simptomele pot fi probabil controlate daca se respecta anumite precautii alimentare:
-evitarea alimentelor grase sau alimentelor solide care contin carne;
-in cazul persoanelor cu intoleranta la lactoza, eliminarea din dieta a laptelui si a produselor lactate;
-daca simptomele sunt severe, urmarea unei diete lichide sau consumul de alimente usoare in cantitati mici pana la ameliorarea simptomelor.
Daca simptomele persista, solicitati consult medical. Medicul poate recomanda o terapie medicamentoasa care sa controleze simptomele.

Mai Mult

Boala de reflux gastroesofagian

Boala de reflux gastroesofagian (GERD) este o boala digestiva care afecteaza sfincterul esofagian inferior (LES)-muschiul care conecteaza esofagul cu stomacul. Multe persoane, inclusiv femeile insarcinate, prezinta arsura toracica sau indigestie acida determinata de GERD. Medicii considera ca la unii pacienti GERD este deteminata de hernia hiatala. In majoritatea cazurilor, arsura toracica poate fi ameliorata prin modificarea dietei si a stilului de viata; Oricum, unii pacientii necesita tratament medicamentos sau chirurgical. Vom prezenta in continuare cauzele, simptomele, tratamentul si complicatiile pe termen lung ale GERD.

Ce este boala de reflux gastroesofagian?

Termenul gastroesofagian face referire la stomac si esofag. Reflux insemna inversarea fluxului sau intoarcere. Asadar, reflux gastroesofagian inseamna intoarcerea continutului gastric in esofag.
In cazul unei digestii normale, sfincterul esofagian inferior se deschide pentru a permite alimentelor sa treaca din esofag in stomac si apoi se inchide pentru a preveni refluxul alimentelor si a sucurilor gastrice acide inapoi in esofag. Refluxul gastroesofagian apare atunci cand LES este slabit sau se relaxeaza inadecvat permitand continutului gastric sa reflueze in esofag.
Severitatea GERD depinde de disfunctia LES precum si de tipul si cantitatea de fluid refluata din stomac si de efectul neutralizant al salivei.

Care este rolul herniei hiatale in GERD?

Unele teorii sustin ca hernia hiatala poate slabi LES si determina reflux. Hernia hiatala apare cand partea superioara a stomacului trece in torace printr-un mic orificiu situat in diafragm (hiatusul diafragmatic). Studii recente au aratat ca orificiul diafragmatic actioneaza ca un sfincter aditional in jurul partii inferioare a esofagului. De asemenea unele studii au aratat ca hernia hiatala determina acumularea de acid si a altor substante deasupra acestui orificiu. Aceste substante pot trece cu usurinta inapoi in esofag.
Tusea, varsatura, incordarea sau efortul fizic brusc pot determina cresterea presiunii in abdomen si aparitia herniei hiatale. Obezitatea si sarcina de asemenea pot duce la aparitia herniei hiatale. Multe persoane sanatoase in varsta de 50 ani si peste prezinta o mica hernie hiatala. Desi este considerata o boala a varstei mijlocii, hernia hiatala afecteaza persoanle de orice varsta. Hernia hiatala in conditii normale nu necesita tratament. Totusi, hernia hiatala poate necesita tratament daca este strangulata (rasucita astfel incat este intrerupta circulatia sangelui la acest nivel, i.e., hernia paraesofagiana) sau apar complicatii precum GERD severa sau esofagita (inflamatia esofagului). Tratamentul consta intr-o interventie chirurgicala care sa reduca marimea herniei sau sa previna strangularea.

Care sunt ceilalti factori care contribuie la aparitia GERD?

Stilul de viata si tipul de dieta pot contribui la aparitia GERD. Anumite alimente si bauturi, incluzand ciocolata, menta, alimente prajite sau grase, cafeaua sau bauturi alcoolice pot slabi LES determinand reflux si arsura toracica. Studiile au aratat ca fumarea de tigarete relaxeaza LES. Obezitatea si sarcina pot de asemenea determina GERD.

Cum poate fi descrisa arsura retrosternala?

Arsura retrosternala, de asemenea numita si indigestie acida, este cel mai frecvent simptom al GERD si este descrisa frecvent ca o durere toracica cu caracter de arsura care incepe in spatele sternului si urca spre gat si faringe. Multe persoane afirma ca simt ca alimentele se intorc inapoi in cavitatea bucala lasand un gust acid sau bitter. Arsura, presiunea sau durerea retrosternala poate dura pana la 2 ore si se accentueaza adesea dupa masa. De asemenea, arsura retrosternala poate apare in clinostatism sau prin aplecare. Multe persoane obtin o ameliorare prin ridicare in picioare sau prin administrarea unui antiacid care elimina acidul din esofag. Durerea retrosternala poate fi confundata cu durerea asociata cu bolile cardiace sau infarctul miocardic, dar exista diferente. Efortul fizic poate agrava durerea determinata de bolile de inima iar repausul o amelioreaza. Arsura retrosternala este mult mai putin asociata cu activitatea fizica.

Cat de frecventa este arsura retrosternala?

Mai mult de 60 mil dintre adultii americani sufera de GERD si arsura retrosternala cel putin o data pe luna si aproximativ 25 mil dintre adulti prezinta zilnic arsura retrosternala. 25% dintre femeile insarcinate prezinta zilnic arsura retrosternala, si mai mult de 50% prezinta ocazional aceasta simptomatologie. Studii recente au aratat ca GERD este mult mai frecventa la copii fata de ce se stia anterior si poate produce voma recurenta, tuse si alte probleme respiratorii.

Care este tratamentul GERD?

In cele mai multe cazuri medicii recomanda schimbarea stilului de viata si a dietei. Scopurile tratamentului sunt reducerea refluxului si a leziunilor mucoasei esofagiene determinate de materialul refluat. Este recomandata evitarea alimentelor si bauturilor care slabesc LES. In aceasta categorie sunt incluse alimente ca ciocolata, menta, alimentele grase, cafeaua si bauturile alcoolice. Trebuie evitate de asemenea alimentele si bauturile care pot irita mucoasa esofgului cum sunt citricele si sucurile, alimentele care contin rosii si piperul. Reducerea cantitatii de alimente consumate la o masa poate fi de asemenea de ajutor in controlul simptomelor. Consumarea ultimei mese cu 2-3 ore inainte de culcare poate reduce refluxul prin scaderea acidului gastric si evacuarea partiala a stomacului. In plus, supraponderea adesea inrautateste simptomele. Multe persoane supraponderale au avut o ameliorare a simptomelor prin scadere in greutate. Fumatul slabeste LES. Din acest motiv, orpirea fumatului este importanta pentru reducerea simptomelor GERD. Ridicarea capului patului cu aproximativ 15 cm sau folosind o perna speciala, mai groasa amelioreaza arsura retrosternala prin reducerea refluxului gastric in esofag datorita gravitatiei. Antiacidele folosite regulat pot neutraliza acidul din esofag si stomac si opresc arsura retrosternala. Multe persoane observa ca antiacididele determina temporar sau partial o ameliorare. Un antiacid combinat cu un agent spumos cum este acidul alginic poate ajuta in unele cazuri. Aceste produse combinate previne refluxul acid in esofag….Oricum, folosirea pe termen lung a antiacidelor poate determina efecte secundare, incluzand diareea, alterarea metabolismului calciului (o modificare in modul in care organismul absoarbe si foloseste calciul) si cresterea magneziului in organism. O crestere a cantitatii de magneziu poate determina efecte grave la pacientii cu boli renale. Daca antiacidele sunt necesare pentru mai mult de 3 saptamani, este necesara consultarea unui medic.

Sfaturi pentru controlul arsurii retrosternale

1. evitarea alimentelor si bauturilor care afecteaza presiunea LES sau care irita mucoasa esofagiana, incluzand alimentele prajite sau grase, menta, ciocolata, alcoolul, cafeaua, citricele si sucul de citrice, si produsele care contin tomate.
2. scaderea in greutate daca persoana este supraponderala
3. oprirea fumatului
4. ridicarea capului patului cu aproximativ 15 cm
5. evitarea clinostatismului timp de 2-3 ore dupa masa
6. folosirea unui antiacid.

Pentru refluxul cronic si arsura retrosternala, medicul poate recomanda medicamente care reduc aciditatea gastrica. Aceste medicamente blocantele de H2, care inhiba secretia acida gastrica. La ora actuala, 4 blocante H2 sunt disponibile: cimetidina, famotidina, nizatidina si ranitidina. Alt tip de medicamente, inhibitorii pompei de protoni (sau pompa de acid?), omeprazolul inhiba o enzima (o preoteina care se gaseste in celule care produc acid la nivelul stomacului) necesara pentru secretia acida. Lansoprazolul, alt inhibitor de pompa de protoni, are ca efect reducerea secretiei acide si ameliorarea simptomatologiei.
Alta modalitate terapeutica care creste presiunea LES si determina evacuarea rapida a continutului gastric este administrarea de medicamente care actioneaza asupra motilitatii tractului digestiv superior. Aceste medicamente includ cisaprid, betanechol si metoclopramid.

Daca simptomele persista?

Persoanele cu reflux esofagian cronic, sever sau persoanele a caror simptome nu sunt ameliorate cu tratamentul descris mai sus pot necesita o evaluare diagnostica mult mai completa. Medicii pot utiliza o varietate de teste si proceduri pentru examinaea pacientilor cu arsura retrosternala cronica.
O serie de teste care evalueaza tractul digestiv superior pot fi facute intr-o prima faza. Acest test este o radiografie speciala care evalueaza esofagul, stomacul si duodenul (portiunea superioara a intestinului subtire). Desi imaginile facute limiteaza informatiile despre un posibil reflux, acesta este utilizat pentru a exclude alte diagnostice, cum ar fi ulcerul peptic.
Endoscopia este o procedura importanta in cazul pacientilor cu GERD. Prin plasarea unui mic tub luminos cu o mica camera video la capat (endoscop) in esofag, medicul poate vedea inflamatia sau iritarea mucoasei esofagiene (esofagita). Daca datele obtinute prin endoscopie sunt anormale sau neclare, biopsia (recoltarea unei mici mostre de tesut) mucoasei esofagiene poate fi de ajutor.
Testul Bernstein (picurarea de acid mild printr-un tub plasat in esofagul mediu) este adesea efectuata pentru o evaluare completa. Acest test incearca sa demonstreze ca simptomele se datoreaza prezentei de acid in esofag. Studiile de manometrie esofagiana- masurarea presiunii in esofag- ocazional pot identifica o presiune foarte scazuta la nivelul LES sau tulburari ale contractiei musculare esofagiene.
In cazurile in care diagnosticul este dificil de stabilit, medicul poate masura nivelul de acid in interiorul esofagului printr-un test pH. Masurarea pH monitorireaza nivelul de aciditate la nivelul esofagului si simptomele din timpul meselor, activitatii si somnului. Noua tehnica de monitorizare pe termen lung a pH-ului a imbunatatit stabilirea diagnosticului in acest domeniu.

Necesita GERD interventie chirurgicala?

O mica proportie din pacientii cu GERD necesita interventie chirurgicala din cauza refluxului sever si raspunsului slab la tratamentul medical. Fundoplicatura este o procedura chirurgicala care creste presiunea in esofagul inferior. Oricum, interventia chirugicala nu trebuie luata in consideare pana cand nu au fost incercate alte metode de tratament.

Care sunt complicatiile pe termen lung ale GERD?

Uneori GERD poate determina complicatii serioase. Esofagita poate apare ca rezultat a prezentei unei cantitati prea mari de acid gastric in esofag. Esofagita poate determina sangerare esofagiana si ulcere. In plus, o ingustare sau o strictura a esofagului poate apare datorita cicatricilor cronice care survin in urma videcarii ulcerelor. Unii pacientii dezvolta o boala numita esofag Barrett, care este o leziune serioasa la nivelul mucoasei esofagiene. Se considera ca aceasta este o stare care precede cancerul esofagian.

Concluzie

Desi GERD poate determina o limitare a activitatilor zilnice si o anumita scadere a randamentului, pune rar viata pacientului in pericol. Prin intelegerea cauzelor si un tratament corespunzator majoritatea pacientilor simt o amelioare a bolii.

Mai Mult